Cred ca dragostea ne ridica in proprii nostri ochi

" Cred ca dragostea ne ridica in proprii nostri ochi " - Octavian Paler
dragostea unui copil iti da aripi, esti un amestec incoerent de iubire neconditionata, agresivitate, admiratie si uimire, un amalgam de sentimente, nimc si totul au sens , sunt naiva sa cred ca totul va fi roz si un zambet toata viata, sunt la inceput de drum si stiu ca oricarui parinte inima i-a fost framantata de temerile mele dar, este ATAT DE FRUMOS.
Stiu ,veti spune - extraordinar!!! asta are impresia ca al ei este cel mai frumos, grozav si fara defect- yeap, a mea este cea mai frumoasa pentru ca este a mea desi seamana al naibii de mult cu tac-su {aportul meu fiind de mama purtatoare :))}- cu toate astea ma vad in ea, sunt momentele acelea in care privirea ta se intalneste cu privirea ei, si ea cu ochii ei migdalati de culoare nedefinita se uita la tine mirata, ma uit la ea de fiecare data ca si cum ar fi prima oara, ca si cum as fi in salon si o tin in brate, de fapt nu stiu s-o tin in brate si sunt atat de speriata incat ea incepe sa planga , se inroseste si eu ma sperii si mai am putin si plang, imi spun ca sunt o mama rea dar o iau de la capat, ca atunci ma simt de fiecare data uitandu-ma la ea.
M-a ales pe mine, asa imi place sa cred... si iti spui ca vei face tot posibilul sa fie fericita, ii promiti ca ii vei face copilaria frumoasa, adolescenta imposibila, o vei face de ras in fata prietenilor si in her 20s veti fi cele mai bune prietene, o vei certa ca nu mananca suficient, nici un barbat nu va fi suficient de bun pentru ea - ACUM ,SINCER, NICI UNUL NU ESTE SUFICIENT DE BUN PENTRU EA- si vei fi alaturi de ea NO MATTER WHAT...

Intro

Am cochetat ceva timp cu dorinta de a-mi face un blog si iata ca m-am hotarat, de fapt recunosc ca vroiam sa creez un loc unde sa imi expun momentele extraordinare pe care le traiesc in perioada aceasta alaturi de fetita mea - sigur veti spune cui ii pasa, este adevarat nu ar trebui sa fie un interes comun, dar eu incerc si sper sa reusesc sa descretesc fruntile catorva persoane care au uitat ce inseamna sa te bucuri ca un copil de cel mai mic lucru, va fi ca un jurnal daca vreti, doresc sa fiu consecventa, pentru mine va fi chiar amuzant caci vreau sa imi conving alte cateva prietene dragi sufletului meu sa devina membrii, promit sa le fac membri de onoare cu drepturi depline :)) (fetelor si fara comentarii frustrate asa cum se obisnuieste in blogosfera, bine vom fi acuzate de melancolie, infantilitate sau chiar feminism dus la extrem... but who cares let's have fun )....